împuți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPUȚÍ, împút, vb. IV.
1. Refl. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție.
2. Tranz. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție). [
Prez. ind. și:
împuțésc] –
În + puți.