imputa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPUTÁ, impút, vb. I.
Tranz. și
refl. impers. 1. A (i se) reproșa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile.
2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi (unde lucrează), obligându-l la despăgubiri. – Din
fr. imputer, lat. imputare.