impunător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. –
Impune +
suf. -ător.impunător (Dicționar de neologisme, 1986)IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. Măreț, falnic, impozant. [<
impune +
-tor].
impunător (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. măreț, falnic, impozant. (< impune + -/ă/tor)
impunător (Dicționaru limbii românești, 1939)*impunătór, -oare adj. Care impune, care atrage atențiunea, respectu:
figură impunătoare. Care înalță sufletu:
ceremonie impunătoare. Considerabil:
forțe impunătoare.impunător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impunătór adj. m.,
pl. impunătóri; f. sg. și
pl. impunătoáreimpunător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)impunător a.
1. care impune, care inspiră, respect;
2. care umple de admirațiune:
spectacol impunător; 3. fig. considerabil:
forțe militare impunătoare.