împunsătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s. f. 1. (La cusături) Împungere cu acul;
p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuțit al altui obiect). ♦ Înțepătură (
1).
Degete pline de împunsături. 2. Fig. Înțepătură (
2). –
Împuns (
part. lui
împunge) +
suf. -ătură.