impunitate - explicat in DEX

impunitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPUNITÁTE s. f. Scutire de pedeapsă a unui infractor din cauza unor împrejurări speciale, prevăzute de lege. – Din fr. impunité, lat. impunitas, -atis.

impunitate (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPUNITÁTE s.f. Nepedepsire a unui infractor, datorită unor împrejurări personale consemnate de lege. [Cf. fr. impunité].

impunitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPUNITÁTE s. f. nepedepsire a unui infractor, datorită unor împrejurări, stări sau situații prevăzute de lege. (< fr. impunité, lat. impunitas)

impunitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impunitáte f. (lat. impúnitas, -átis, d. punire, a pedepsi). Lipsă de pedeapsă: impunitatea mărește îndrăzneala.

impunitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
impunitáte s. f., g.-d. art. impunitắții

impunitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
impunitate f. scăpate de pedeapsă.