impunător - explicat in DEX

impunător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător.

impunător (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor].

impunător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. măreț, falnic, impozant. (< impune + -/ă/tor)

impunător (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impunătór, -oare adj. Care impune, care atrage atențiunea, respectu: figură impunătoare. Care înalță sufletu: ceremonie impunătoare. Considerabil: forțe impunătoare.

impunător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
impunătór adj. m., pl. impunătóri; f. sg. și pl. impunătoáre

impunător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
impunător a. 1. care impune, care inspiră, respect; 2. care umple de admirațiune: spectacol impunător; 3. fig. considerabil: forțe militare impunătoare.