improbant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPROBÁNT, -Ă, improbanți, -te, adj. (Rar) Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. – Din
fr. improbant.improbant (Dicționar de neologisme, 1986)IMPROBÁNT, -Ă adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. [< fr.
improbant].
improbant (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPROBÁNT, -Ă adj. care nu probează ceva, nu are valoare de probă. (< fr.
improbant)
improbant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)improbánt adj. m.,
pl. improbánți; f. improbántă, pl. improbánte