imprima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPRIMÁ, imprím, vb. I.
Tranz. 1. A face, a lăsa urme prin apăsare, deformare etc.; a întipări. ♦ A înregistra sunete pe o bandă, pe un disc etc.
2. A tipări. ♦ A aplica, a fixa pe o țesătură desene colorate.
3. Fig. A comunica; a transmite. ♦ A impune, a determina. – Din
fr. imprimer.imprima (Dicționar de neologisme, 1986)IMPRIMÁ vb. I. tr. 1. A lăsa urme prin apăsare; a întipări.
2. A tipări. ♦ A întipări desene pe o pânză. ♦ A înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon.
3. (
Fig.) A da, a transmite, a comunica. [P.i.
imprim. / < fr.
imprimer, it.
imprimere].
imprima (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPRIMÁ vb. tr. 1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. a tipări. ◊ a întipări desene pe o pânză. 3. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr.
imprimer, lat.
imprimere)
imprima (Dicționar de argou al limbii române, 2007)imprimá, imprim v. t. (intl.) 1. a lua amprentele digitale.
2. a aresta.
imprima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imprimá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
imprímăimprimà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imprimà v.
1. a lăsa o urmă, a întipări:
a imprima piciorul în nisip; 2. a tipări, a scoate din tipar;
3. a comunica, a transmite:
a imprima o mișcare unei mașini.