imprietenire - explicat in DEX



împrieteni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMPRIETENÍ, împrietenesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni prieten cu cineva sau a face pe cineva prieten. [Pr.: -pri-e-.Var.: (reg.) împrietiní vb. IV] – În + prieten.