impresiune (Dicționar de neologisme, 1986)IMPRESIÚNE s.f. 1. V.
impresie.
2. (
Rar) Imprimare. [Cf. fr.
impression, germ.
Impression].
impresiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPRESIÚNE s. f. v. impresie.impresiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPRESIÚNE s. f. imprimare. ◊ amprentă a desenului papilar al degetelor, palmelor și tălpilor picioarelor. (< fr.
impression, germ.
Impression)
impresiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*impresiúne f. (fr.
impression, lat.
impréssio, -ónis, d.
impressus, imprimat. V.
imprim, presiune). Acțiunea de a imprima. Urma pe care o lasă un corp care apeasă [!] pe altu, întipărire:
impresiunea literelor de tipar pe hîrtie. Efectu produs asupra organelor pin [!] acțiunea obĭectelor exterioare:
impresiunea friguluĭ. Fig. Efect produs asupra simțurilor, inimiĭ, spirituluĭ:
a simți o vie impresiune. Pict. Strat de văpsea [!] dat pe ceva înainte de a zugrăvi, de a picta, grunt. – Și
ésĭe.impresiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)impresi(un)e f.
1. întipărire, urmă lăsată de un obiect ce a apăsat asupra altuia;
2. fig. efect produs asupra minții sau simțurilor:
impresiunile din copilărie sunt tenaci.