imprecație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPRECÁȚIE, imprecații, s. f. (
Livr.) Blestem; ocară. ♦ Figură de stil care conține un blestem. – Din
fr. imprécation, lat. imprecatio.imprecație (Dicționar de neologisme, 1986)IMPRECÁȚIE s.f. Blestem; injurie, ocară. ♦ Figură de stil care conține un blestem. [Gen.
-iei. / cf. fr.
imprécation, lat.
imprecatio].
imprecație (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPRECÁȚIE s. f. 1. blestem; injurie, ocară. 2. figură de stil care conține un blestem. (< fr.
imprécation, lat.
imprecatio)
imprecație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imprecáție (-ți-e) s. f.,
art. imprecáția (-ți-a), g.-d. art. imprecáției; pl. imprecáții, art. imprecáțiile (-ți-i-)