împrăștia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦
P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦
Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare).
2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦
Tranz. și
refl. P. gener. (Adesea
fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [
Pr.:
-ti-a] –
În + praștie.