impozant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPOZÁNT, -Ă, impozanți, -te, adj. Care impune respect sau admirație prin înfățișare, ținută, comportare; impunător, mândru. – Din
fr. imposant.impozant (Dicționar de neologisme, 1986)IMPOZÁNT, -Ă adj. Care impune respect sau admirație; impunător, mândru. [Cf. fr.
imposant].
impozant (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPOZÁNT, -Ă adj. care impune respect sau admirație; impunător. (< fr.
imposant)
impozant (Dicționaru limbii românești, 1939)*impozánt, -ă adj. (fr.
imposant).
Barb. Impunător.
impozant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impozánt adj. m.,
pl. impozánți; f. impozántă, pl. impozánteimpozant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)impozant a. impunător.