impostor - explicat in DEX

impostor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. ♦ Persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.

impostor (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPOSTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan. ♦ Cel care încearcă să se substituie cuiva (pentru a lucra în numele lui). [< fr. imposteur, cf. lat. impostor].

impostor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPOSTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută prin minciuni și prefăcătorie să treacă drept altcineva; șarlatan, escroc. (< fr. imposteur, lat. impostor)

impostor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impostór, -oáre adj. și s. (lat. impostor, d. impónere, impós[i]tum, a înșela). Înșelător, șarlatan.

impostor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
impostór s. m., pl. impostóri

impostor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
impostor m. înșelător, amăgitor.