imposibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPOSÍBIL, -Ă, imposibili, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil.
O muncă imposibilă. ♦ (
Fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil.
2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputință de realizat. ◊
Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputință, nici într-un caz, cu nici un preț. – Din
fr. impossible, lat. impossibilis.imposibil (Dicționar de neologisme, 1986)IMPOSÍBIL, -Ă adj. Care nu se poate face, nu este posibil, nu poate să existe. ♦ (
Fam.) Nesuferit, rău, insuportabil. //
s.n. Lucru cu neputință de realizat, irealizabil. ◊
A face imposibilul = a face totul pentru a realiza ceva. [Cf. fr.
impossible, it.
impossibile, lat.
imposibilis].
imposibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPOSÍBIL, -Ă I.
adj. care nu este posibil, nu poate să existe. ◊ (fam.; despre oameni) nesuferit, insuportabil. II. s. n. lucru cu neputință, irealizabil. ◊ (adv.) cu neputință. (< fr.
impossible, lat.
impossibilis)
imposibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*imposíbil, -ă adj. (lat.
impossíbilis). Care nu e posibil, care nu se poate:
asediaților le-a fost imposibil să maĭ reziste. Care nu poate fi satisfăcut, insuportabil, intolerabil:
om imposibil, situațiune imposibilă. S. n. Lucru imposibil:
a încerca imposibilu. A te face imposibil, a deveni insuportabil, intolerabil.
imposibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imposíbil1 adj. m.,
pl. imposíbili; f. imposíbilă, pl. imposíbileimposibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imposíbil2 s. n.imposibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imposibil a. care nu poate fi, ce nu se poate face. ║ n. lucru imposibil:
a încerca imposibilul.