imponderabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPONDERÁBIL, -Ă, imponderabili, -e, adj. Care nu are greutate; care se află în stare de imponderabilitate. ♦
Fig. Imperceptibil; subtil, insesizabil. – Din
fr. impondérable.imponderabil (Dicționar de neologisme, 1986)IMPONDERÁBIL, -Ă adj. Care este atât de ușor încât nu poate fi cântărit. ♦ (
Fig.; adesea s.) Imperceptibil, greu de prins, de sesizat; subtil. [Cf. fr.
impondérable].
imponderabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPONDERÁBIL, -Ă adj. care nu are greutate. ◊ (fig.; și s.) imperceptibil, greu de sesizat; subtil, diafan. (< fr.
impondérable)
imponderabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*imponderábil, -ă adj. (
in- și
ponderabil). Care nu se poate cîntări, ca
lumina, electricitatea ș. a.
imponderabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imponderábil adj. m.,
pl. imponderábili; f. imponderábilă, pl. imponderábileimponderabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imponderabil a.
1. ce nu poate fi cântărit:
lumina și căldura sunt imponderabile; 2. fig. de sentimente de ordine morală (devotament, justiție, sacrificiu, etc ):
imponderabilele au jucat un rol deciziv în cursul răsboiului mondial.