împoncișa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (
Înv.)
1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice.
2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. –
În + poncif.