impietate - explicat in DEX

impietate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPIETÁTE, impietăți, s. f. Lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect față de cineva sau de ceva care merită întreaga considerație; sacrilegiu. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. impiété, lat. impietas, -atis.

impietate (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPIETÁTE s.f. Lipsă de pietate față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație; sacrilegiu. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. impiété, lat. impietas].

impietate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPIETÁTE s. f. lipsă de respect față de ceva considerat sfânt; (p. ext.) jignire adusă față de cineva sau de ceva care merită venerație. (< fr. impiété, lat. impietas)

impietate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impietáte f. (lat. impíetas, -átis). Lipsă de pietate, nelegĭuire, dispreț de cele sfinte. Faptă nelegĭuită.

impietate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
impietáte (-pi-e-) s. f., g.-d. art. impietắții; (sacrilegii) pl. impietắți

impietate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
impietate f. lipsă de pietate, dispreț mai ales pentru cele religioase.