impieta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPIETÁ, impietez, vb. I.
Intranz. A interveni în treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza. [
Pr.:
-pi-e-] – Din
fr. empiéter.impieta (Dicționar de neologisme, 1986)IMPIETÁ vb. I. intr. (
Rar) A încălca drepturile cuiva, amestecându-te în viața, în treburile lui. [Pron.
-pi-e-. / cf. fr.
empiéter].
impieta (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPIETÁ vb. intr. a se amesteca în treburile cuiva, încălcându-i drepturile; a leza. (< fr.
empiéter)
impieta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)impietá (impietéz, impietát), vb. – A uzurpa, a invada.
Fr. empiéter.impieta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impietá (a ~) (-pi-e-) vb.,
ind. prez. 3
impieteáză