impetrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPETRÁȚIE s. f. (
Livr.) Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu. – Din
lat. impetratio, fr. impétration.impetrație (Dicționar de neologisme, 1986)IMPETRÁȚIE s.f. (
Liv.) Acțiunea de a obține o favoare, un beneficiu. [Gen.
-iei. / < lat.
impetratio, fr.
impétration].
impetrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPETRÁȚIE s. f. acțiune prin care se obține o favoare, un beneficiu. (< fr.
impetration, lat.
impetratio)