impetuos - explicat in DEX

impetuos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPETUÓS, -OÁSĂ, impetuoși, -oase, adj. Care dovedește o forță sau se manifestă ca o forță de nestăpânit; năvalnic, tumultuos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. impétueux, lat. impetuosus.

impetuos (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPETUÓS, -OÁSĂ adj. Năvalnic, tumultuos. [Pron. -tu-os. / < lat. impetuosus, cf. fr. impétueux].

impetuos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPETUÓS, -OÁSĂ adj. năvalnic, tumultuos. (< fr. impétueux, lat. impetuosus)

impetuos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impetuós, -oásă adj. (lat. impetuosus, d. impetus, atac, năvală). Plin de putere, de avînt: vînt, torent, atac impetuos. Fig. Vioĭ, viguros, pornit: caracter impetuos. Adv. Cu mare avînt: a năvăli impetuos.

impetuos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
impetuós (-tu-os) adj. m., pl. impetuóși; f. impetuoásă, pl. impetuoáse

impetuos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
impetuos a. 1. care se mișcă cu repeziciune, cu violență: torent impetuos; 2. fig. care nu se poate ținea, prea vioiu: caracter impetuos.