impersonalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPERSONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este impersonal. – Din
fr. impersonnalité.impersonalitate (Dicționar de neologisme, 1986)IMPERSONALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este impersonal. [Cf. fr.
impersonnalité].
impersonalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPERSONALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este impersonal. (< fr.
impersonnalité)
impersonalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*impersonalitáte f. (d.
impersonal). Caracteru de a fi impersonal.
impersonalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)impersonalitáte s. f.,
g.-d. art. impersonalitắțiiimpersonalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)impersonalitate f. caracterul celui impersonal.
impersonalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMPERSONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este impersonal. — Din
fr. impersonnalité.