împătra (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. –
Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui
impetrāre „a obține” (Bogrea,
Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism,
cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (
var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.