împătra (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)împătrá (-átru, împătrát), vb. – A rămîne cu buzele umflate, a fi dezamăgit. –
Var. pătra. Lat. patrāre „a executa”, probabil cu sensul lui
impetrāre „a obține” (Bogrea,
Dacor, I, 258; DAR; REW 4306a; Rosetti, I, 167); pentru semantism,
cf. a o căpăta „a da greș”. Cuvînt rar (
var. numai la Șincai, unde poate fi latinism), arareori folosit la moduri personale, poate fi astfel încît conjugarea sa nu ni se pare sigură.
împătra (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÎMPĂTRÁ, împătrez, vb. I.
Intranz. (Rar) A o sfecli. –
Lat. *impatrare (=
impetrare).