imparțial - explicat in DEX

imparțial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPARȚIÁL, -Ă, imparțiali, -e, adj. Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -ți-al] – Din fr. impartial.

imparțial (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPARȚIÁL, -Ă adj. Nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pron. -ți-al. / < fr. impartial, it. imparziale].

imparțial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPARȚIÁL, -Ă adj. nepărtinitor, obiectiv. (< fr. impartial)

imparțial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imparțiál, -ă adj. (in și parțial; fr. impartial). Nepărtinitor, care nu ține parte nimănuĭ, ci împarte justiția conform legilor eĭ: judecător imparțial. Adv. Cu imparțialitate, fără părtinire.

imparțial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imparțiál (-ți-al) adj. m., pl. imparțiáli; f. imparțiálă, pl. imparțiále

imparțial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imparțial a. nepărtinitor: istoricul cată să fie imparțial.

imparțial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPARȚIÁL, -Ă, imparțiali, -e, adj. Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -ți-al] —Din fr. impartial.