impar - explicat in DEX

impar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMPÁR, -Ă, impari, -e, adj. (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soț. – Din lat. impar Cf. fr. impair.

impar (Dicționar de neologisme, 1986)
IMPÁR, -Ă adj. (Despre numere întregi) Fără soț. [< lat. impar].

impar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMPÁR, -Ă adj. (despre numere întregi) fără soț. (< lat. impar)

impar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*impár, -ă adj. (lat. impar, imparis, d. par, păreche [!]. V. păreche). Nepăreche; număr impar.

impar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
impár adj. m., pl. impári; f. impáră, pl. impáre

impar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMPÁR, -Ă, impari, -e, adj. (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soț. — Din lat. impar. Cf. fr. impair.