imediatețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMEDIATÉȚE s. f. (Rar) Caracter imediat al unei acțiuni, al unui fapt. ♦ Urgență. [
Pr.:
-di-a-] –
Imediat +
suf. -ețe (după
fr. immédiateté).
imediatețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMEDIATÉȚE s. f. caracter imediat, nemijlocit al unei acțiuni, al unui fapt. ◊ urgență. (< it.
immediatezza)
imediatețe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMEDIATÉȚE s. f. (Rar) Caracter imediat al unei acțiuni, al unui fapt. ♦ Urgență. [
Pr.:
-di-a-] —
Imediat +
suf. -ețe (după
fr. immédiateté).