imediat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMEDIÁT adv.,
IMEDIÁT, -Ă, imediați, -te, adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată, acum, acuși, acușica.
2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; care se află la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [
Pr.:
-di-at] – Din
fr. immédiat, lat. immediatus.imediat (Dicționar de neologisme, 1986)IMEDIÁT adj. Care se produce fără întârziere; nemijlocit. //
adv. Neîntârziat, numaidecât, îndată. [Pron.
-di-at. / < fr.
immédiat, cf. lat.t.
immediatus].
imediat (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMEDIÁT, -Ă I.
adj. care urmează să se producă fără întârziere; nemijlocit; (p. ext.) de primă urgență. II. adv. neîntârziat, numaidecât, îndată. (< fr.
immédiat/ement/, lat.
immediatus)
imediat (Dicționaru limbii românești, 1939)*imediát, -ă adj. (lat.
immediatus, in-, ne, și
*mediatus, care e la mijloc. V.
mediŭ, mijloc). Care lucrează, se face direct, nu pin [!] saŭ după altu:
cauza imediată a morțiĭ a fost glonțu; succesoru imediat al luĭ Ștefan cel Mare a fost fiu luĭ numit Bogdan. Adv. Pe loc, numaĭ de cît [!], îndată:
după asta a plecat imediat.imediat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imediát (-di-at) adj. m.,
pl. imediáți; f. imediátă, pl. imediáteimediat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imediat a.
1. care lucrează, care se produce fără mijlocirea cuiva;
2. care urmează sau precede nemijlocit:
succesor imediat; 3. care se face numaidecât: plecare imediată. ║ adv. pe dată, la moment.
imediat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMEDIÁT, -Ă, imediați, -te, adv.,
adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată.
2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; aflat la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [
Pr.:
-di-at] — Din
fr. immédiat, lat. immediatus.