îmblânzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV.
Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦
Tranz. și
refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦
Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. –
În + blând.