imbibiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMBIBÍȚIE, imbibiții, s. f. 1. (
Livr.) Îmbibare cu un lichid.
2. (
Biol.) Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. – Din
fr. imbibition.imbibiție (Dicționar de neologisme, 1986)IMBIBÍȚIE s.f. (
Biol.) Acțiunea de a (se) îmbiba; saturare cu un lichid. ♦ Pătrundere a unui lichid în țesuturi. [Gen.
-iei. / < fr.
imbibition].
imbibiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMBIBÍȚIE s. f. 1. îmbibare cu un lichid. 2. pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. (< fr.
imbibition, lat.
imbibitio)
imbibiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imbibíție (-ți-e) s. f.,
art. imbibíția (-ți-a), g.-d. imbibíții, art. imbibíțieiimbibiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMBIBÍȚIE, imbibiții, s. f. 1. (
Livr.) Îmbibare cu un lichid.
2. (
Biol.) Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. — Din
fr. imbibition.