îmbiba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, de un gaz etc. ♦
Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din
fr. imbiber, lat. imbibere.