ilustru - explicat in DEX

ilustru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris.

ilustru (Dicționar de neologisme, 1986)
ILÚSTRU, -Ă adj. Strălucit; celebru, eminent. [Cf. fr. illustre, lat. illustris].

ilustru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ILÚSTRU, -Ă adj. strălucit; celebru, eminent. (< fr. illustre, lat. illustris)

ilustru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ilústru, -ă adj., pl. m. ștri (lat. illustris). Însemnat, distins, făĭmos prin merite: Ștefan cel Mare e cel maĭ ilustru domn al tuturor Românilor. Iron. Un ilustru necunoscut, un om absolut neștiut de lume, dar cu pretențiunĭ de celebritate.

ilustru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ilústru adj. m, pl. ilúștri; f. ilústră, pl. ilústre

ilustru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ilustru a. care are o mare reputațiune: celebru, faimos.

ilustru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. — Din fr. illustre, lat. illustris.