ilustrisim - explicat in DEX

ilustrisim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. – Din it. illustrissimo, fr. illustrissime.

ilustrisim (Dicționar de neologisme, 1986)
ILUSTRÍSIM adj. (Rar) Prealuminat, preailustru (titlu de onoare dat de obicei conducătorilor bisericii în unele țări, în special papei). [Cf. fr. illustrissime, it. illustrissimo].

ilustrisim (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ILUSTRÍSIM adj. 1. (titlu de onoare) prealuminat, preailustru. 2. (fam.) excepțional, strălucit. (< it. illustrissimo, fr. illustrissime)

ilustrisim (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ilustrísim¹, -ă adj. (lat. illustrissimus). Foarte ilustru (titlu dat în onoarea unor înalțĭ demnitarĭ orĭ savanțĭ).

ilustrisim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ilustrísim adj. m., pl. ilustrísimi; f. ilustrísimă, pl. ilustrísime

ilustrisim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ilustrisim a. prea ilustru, titlu onorific dat unor înalți demnitari.

ilustrisim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ILUSTRÍSIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adj. (Ca titlu de onoare sau termen respectuos de adresare pentru unii prelați catolici) Mărit, slăvit. — Din it. illustrissimo, fr. illustrissime.