ilegitim - explicat in DEX

ilegitim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.

ilegitim (Dicționar de neologisme, 1986)
ILEGÍTIM, -Ă adj. Nelegitim. [Cf. fr. illégitime, it. illegitimo].

ilegitim (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ILEGÍTIM, -Ă adj. nelegitim. (< fr. illégitime)

ilegitim (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ilegítim, -ă adj. (lat. illegitimus). Care nu e legitim (nu împlinește condițiunile legiĭ): bărbat ilegitim. Injust: pretențiunĭ ilegitime. Adv. În mod ilegitim.

ilegitim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime

ilegitim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. — Din fr. illégitime.