ignifuga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I.
Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din
fr. ignifuger.ignifuga (Dicționar de neologisme, 1986)IGNIFUGÁ vb. I. tr. A impregna sau a acoperi un material inflamabil cu o substanță ignifugă. [Cf. fr.
ignifuger].
ignifuga (Marele dicționar de neologisme, 2000)IGNIFUGÁ vb. tr. a impregna un material inflamabil cu o substanță ignifugă. (< fr.
ignifuger)
ignifuga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ignifugá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ignifugheázăignifuga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I.
Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. — Din
fr. ignifuger.