ignifug - explicat in DEX

ignifug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.

ignifug (Dicționar de neologisme, 1986)
IGNIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanță, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga].

ignifug (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IGNIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge)

ignifug (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge

ignifug (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. — Din fr. ignifuge.