ieșitură - explicat in DEX

ieșitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IEȘITÚRĂ, ieșituri, s. f. Partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșind. – Ieși + suf. -tură.

ieșitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ieșitúră (înv.) s. f., g.-d. art. ieșitúrii; pl. ieșitúri

ieșitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IEȘITÚRĂ, ieșituri, s. f. (Înv.) Partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșind. — Ieși + suf. -tură.

ĭeșitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭeșitúră f., pl. ĭ. Ceva ĭeșit în relief, proeminență, excrescență.