iest (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))iest (A șasea literă a alfabetului chirilic) s. n., pl.
iesturiiest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iest v. istiest (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IEST, IÁSTĂ, iești, ieste, adj. dem. (
Reg.) Acest. [
Gen. -
dat. sg. iestui, iestei; gen. -
dat. pl. iestor. —
Var.: (când urmează după substantiv)
iésta, iásta adj. dem. (
gen. -
dat. sg. iestuia, iesteia; gen. -
dat. pl. iestora] —
Lat. *istus, ista (=
iste, -a).