ierugă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ierúgă (ierúgi), s. f. – Canal, jgheab de moară. –
Var. (v)irugă, (v)iroagă. Sb.,
rut.,
rus. jaruga (DAR; Conev 38), cuvinte ce par să provină din
tc. yarik. Dublet al lui
ierec, s. n. (șanț, canal de irigație), care provine direct din
tc.,
cf. rus. erik, și poate de la
iar, s. n. (braț al unui rîu care a secat), din
tc. sau
bg. jar, și de la
iarc, s. n. (Banat, șanț), din
sb. jarak.