iernător - explicat in DEX

iernător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IERNĂTÓR, iernătoare, s. n. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie. – Ierna + suf. -ător.

iernător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iernătór s. n., pl. iernătoáre

iernător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IERNĂTÓR, iernătoare, s. n. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie. — Ierna + suf. -ător.