ierna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IERNÁ, iernez, vb. I.
Intranz. A-și petrece iarna undeva. ♦
Tranz. A adăposti și a hrăni vitele în timpul iernii. –
Lat. hibernare sau din
iarnă.ierna (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ierná, iernez v. i. (d. bărbați) a fi întreținut de o femeie.
ierna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ierná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ierneázăierna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IERNÁ, iernez, vb. I.
Intranz. A-și petrece iarna undeva. ♦
Tranz. A adăposti și a hrăni vitele în timpul iernii. —
Lat. hibernare sau din
iarnă.iernà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iernà v. a petrece iarna. [Lat. HIBERNARE].