iernător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IERNĂTÓR, iernătoare, s. n. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie. –
Ierna +
suf. -ător.iernător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iernătór s. n.,
pl. iernătoáreiernător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IERNĂTÓR, iernătoare, s. n. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie. —
Ierna +
suf. -ător.