iepșoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IEPȘOÁRĂ s. f. v. iepușoară.
iepșoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !iepșoáră/iepușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. iepșoárei/iepușoárei; pl. iepșoáre/iepușoáre
iepșoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IEPȘOÁRĂ,iepșoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui iapă. [Var.: iepușoáră s. f.] — Iapă + suf. -șoară.