iepșună (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IEPȘÚNĂ, iepșune, s. f. (
Reg.) Iapă tânără (și grasă). –
Cf. iapă.iepșună (Dicționar de argou al limbii române, 2007)iepșună, iepșune s. f. (prst.) tânără aflată la începutul vieții de prostituată.
iepșună (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iepșúnă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. iepșúnei; pl. iepșúneiepșună (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IEPȘÚNĂ, iepșune, s. f. (
Reg.) Iapă tânără (și grasă). —
Cf. iapă.