ienupăr - explicat in DEX

ienupăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IENÚPĂR, ienuperi, s. m. Arbust rășinos, foarte ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, în formă de ace, și cu fructele de culoare neagră-albăstruie; jneapăn (2) (Juniperus communis). – Lat. juniperus.

ienupăr (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
IENÚPĂR s.m. Arbust (Juniperus communis) ale cărui fructe uscate (boabe mari, negre, zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment, în special în marinade, pentru vânat sau varză, și ca ingredient la fabricarea ginului.

ienupăr (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IENÚPĂR (lat. juniperus) s. m. Arbore din familia cupresaceelor, mult ramificat, cu frunze aciculare verticilate, persistente, și conuri (pseudobace) sferice, negre-albăstrui, care conțin 0,2-2% ulei, folosit în industria farmaceutică (Juniperus communis); crește spontan în regiunile de deal și de munte. ◊ I. pitic (Juniperus sibirica sau Juniperus nona) = arbust mic, târâtor, înalt până la 0,5 m, ce crește în părțile mai înalte ale arealului i. comun. ◊ I. de Virginia (Juniperus virginiana) = arbore exotic, originar din America de Nord, introdus în România ca arbore ornamental. Lemnul valoros, cu miros aromat persistent, este folosit la fabricarea creioanelor, a port-țigaretelor, jaluzelelor etc. ◊ Ulei de i. = ulei eteric obținut din distilarea ienuperilor, folosit la fabricarea esențelor aromate și a ginului.

ienupăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ienúpăr (arbust) s. m., pl. ienúperi

ienupăr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ienupăr m. arbust totdeauna verde din familia coniferelor, crește prin pădurile stâncoase și pășunile pietroase dela munte: din fructele-i globuloase negri-vineți (numite de popor ienupere, când sunt coapte) se prepară o băutură alcoolică, o esență volatilă și un extras rășinos (Juniperus). [Indirect din lat. JUNIPERUS]. V. jneapăn.

ienupăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IENÚPĂR, ienuperi, s. m. Arbust rășinos, foarte ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, în formă de ace, și cu fructele de culoare neagră-albăstruie; jneapăn (2) (Juniperus communis). — Lat. juniperus.

ĭenupăr (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ĭenúpăr m., pl. ĭenuperĭ (lat. junĭpĕrus, jenĭpĕrus, de unde și it. ginepro, fr. geneivre, sp. enebro). V. jneapăr. Un copăcel conifer tot-de-a-una verde care crește pin [!] pădurile stîncoase (juniperus commúnis). Fructele luĭ îs niște bace aromatice, stomahice și diuretice. – Se zice și inípere și inipír (Mold.) și științific și juníper. V. conifer și smirdar.