idiotizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDIOTIZÁRE, idiotizări, s. f. Acțiunea de
a (se) idiotiza și rezultatul ei. [
Pr.:
-di-o-] –
V. idiotiza.idiotizare (Dicționar de neologisme, 1986)IDIOTIZÁRE s.f. Faptul de a (se) idiotiza. [<
idiotiza].
idiotizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)idiotizáre (-di-o-) s. f.,
g.-d. art. idiotizắrii; pl. idiotizắriidiotizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDIOTIZÁRE, idiotizări, s. f. Acțiunea de
a (se) idiotiza și rezultatul ei. [
Pr.:
-di-o-] —
V. idiotiza.