icter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din
ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère.icter (Dicționar de neologisme, 1986)ÍCTER s.n. Boală a ficatului constând în trecerea fierii în sânge și în îngălbenirea pielii și a albului ochilor bolnavului etc.; (
pop.) gălbinare. [< fr.
ictère, cf. gr.
ikteros].
icter (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÍCTER s. n. simptom constând în colorația în galben a pielii și a mucoaselor, datorită impregnării țesuturilor cu pigmenți biliari. (< fr.
ictère, lat.
icterus, gr.
ikteros)
icter (Dicționaru limbii românești, 1939)*ícter n., pl.
e (vgr.
ikteros).
Med. Gălbenare, o boală care face ca fĭerea să se răspîndească în sînge și pelea [!] să se îngălbenească.
icter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ícter s. n.,
pl. íctereicter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. — Din
ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. #ictère.