iconometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ICONOMÉTRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat.
2. (
Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din
fr. iconomètre.iconometru (Dicționar de neologisme, 1986)ICONOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene între cei doi ochi. ♦ Vizor cu care se reglează un aparat fotografic pentru a obține dimensiunile date ale unui obiect. [< fr.
iconomètre, cf. gr.
eikon – imagine,
metron – măsură].
iconometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)ICONOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene între ce doi ochi. 2. vizor cu care se reglează un aparat fotografic pentru a obține dimensiunile date ale unui obiect. (< fr.
iconomètre)
iconometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iconométru (-me-tru) s. n.,
art. iconométrul; pl. iconométreiconometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ICONOMÉTRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat.
2. (
Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. — Din
fr. iconomètre.