iconolatrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ICONOLATRÍE s. f. (
Livr.) Adorație a icoanelor. – Din
fr. iconolâtrie.iconolatrie (Dicționar de neologisme, 1986)ICONOLATRÍE s.f. Adorație a icoanelor. [Gen.
-iei. / < fr.
iconolâtrie].
iconolatrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ICONOLATRÍE s. f. adorație a icoanelor. (< fr.
iconolâtrie)
iconolatrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iconolatríe (
livr.)
(-la-tri-) s. f.,
art. iconolatría, g.-d. iconolatríi, art. iconolatríeiiconolatrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ICONOLATRÍE s. f. (
Livr.) Adorație a icoanelor — Din
fr. iconolâtrie.