iconic - explicat in DEX

iconic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic.

iconic (Dicționar de neologisme, 1986)
ICÓNIC, -Ă adj. În felul icoanelor; de icoană. ♦ Relativ la imagini. ♦ (Despre semne) Caracterizat printr-o asemănare cu realitatea pe care o indică. [Cf. it. iconico, germ. ikonisch].

iconic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ICÓNIC, -Ă adj. în felul icoanelor. ◊ referitor la imagine. ◊ cu caracter de imagine figurativă. ◊ (despre semne) caracterizat printr-o asemănare cu realitatea. (< fr. iconique, engl. iconic)

iconic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice

iconic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. — Din fr. iconique, engl. iconic.